Un arheolog navigează de trei ani pe urmele vikingilor: „O balenă a ieșit brusc la suprafață”

Pe urmele vikingilor

Folosind o barcă cu pânze construită în stil tradițional – un faering – Jarrett și echipa sa au parcurs peste 5.000 de kilometri de-a lungul coastelor Norvegiei și ale Mării Baltice.

„Pot demonstra că acest tip de barcă navighează bine pe ape deschise, în condiții dificile”, afirmă Jarrett. 

„Dar navigarea aproape de uscat și în fiorduri prezintă uneori provocări la fel de mari, dar nu la fel de evidente. Curenții subacvatici și vânturile catabatice care bat de pe versanții munților, de exemplu.”, a mai spus el.

Aventuri din largul mării

Călătoriile arheologului nu au fost lipsite de pericole. 

Într-un moment tensionat, verga care susținea vela principală s-a rupt în mijlocul fiordului Vestfjorden, la 25 de kilometri de țărm.

„A trebuit să legăm două vâsle împreună ca să ținem vela și să sperăm că va rezista. Am ajuns înapoi în port în siguranță, dar apoi a trebuit să petrecem câteva zile reparând barca înainte de a putea naviga din nou.”, a povestit arheologul.

Recomandări

Operațiunea „Transformatorul”. Incidentul comercial cu RDG care arată calitatea execrabilă a mărfurilor exportate de România comunistă

Într-o altă expediție, echipajul s-a confruntat cu o apariție neașteptată: „O balenă Minke a ieșit brusc la suprafață și a dat din aripioarele caudale uriașe la doar câțiva metri de barcă.”

„Frigul din Insulele Lofoten a fost o provocare. Mâinile noastre au avut mult de suferit. Atunci mi-am dat seama cât de important este să ai un echipaj bun”, spune Greer Jarrett.

Reconstrucția rețelei de porturi ale vikingilor

Prin observații directe și reconstrucție digitală, Jarrett a identificat o rețea descentralizată de porturi vikinge, situate pe insule și peninsule, mult mai departe în largul mării decât se presupunea până acum.

Mai exact, el a identificat patru posibile porturi vikinge de-a lungul coastei norvegiene în cea mai recentă publicație a sa.

„Cu acest tip de barcă, trebuie să fie ușor să intri și să ieși din port în toate condițiile de vânt posibile. Golfurile puțin adânci nu reprezintă o problemă din cauza pescajului mic al ambarcațiunilor.”, a completat arheologul.

Aceste așezări, numite de el „paradisuri”, ofereau spațiu pentru odihnă, reparații și schimburi comerciale. Ele completau drumul dintre marile centre comerciale cunoscute, precum Trondheim, Bergen, Ribe sau Dublin.

Recomandări

Palmaresul de la Cannes „în pană de curent”: Obiectiv și subiectiv

Ipoteza lui Jarrett este că în epoca vikingilor existau din abundență astfel de porturi mici și ușor accesibile. Locuri unde marinarii se puteau opri, odihni și întâlni alți navigatori. 

„De multe ori, cunoaștem doar punctele de început și de sfârșit ale comerțului care a avut loc în epoca vikingă. (…). Ceea ce mă interesează este ce se întâmpla în călătoriile dintre aceste centre comerciale importante. Ipoteza mea este că această rețea descentralizată de porturi, situate pe insule mici și peninsule, a fost esențială pentru eficientizarea comerțului în epoca vikingă.”, subliniază cercetătorul de la universitatea suedeză.

Orientarea vikingilor prin povești și „hărți mentale”

Jarrett a explorat și modul în care vikingii se orientau pe mare, fără busolă sau hărți, bazându-se în schimb pe experiență și mituri. Concret, ei se bazau pe „hărți mentale”, insulițele, dealuri și recife făceau parte dintr-o rețea de povești care i-au ajutat pe vikingi să navigheze.

Recomandări

Închisoarea terorii de la Doftana, transformată în hotel de lux cu piscină și cinematograf. Planul de refacere a penitenciarului în care a fost încarcerat și Nicolae Ceaușescu

„Exemplele includ poveștile vikingilor despre insulele Torghatten, Hestmona și Skrova din largul coastei norvegiene. Poveștile servesc la reamintirea marinarilor de pericolele care înconjoară aceste locuri sau de importanța lor ca repere de navigație.”, a explicat arheologul.

Aceste povești formau un „peisaj mental cultural maritim”, un sistem de orientare transmis din generație în generație.

O echipă unită, cheia supraviețuirii pe mare

În ciuda riscurilor, Jarrett spune că experiența este esențială pentru înțelegerea reală a navigației vikinge. Totuși, el subliniază că succesul acestor călătorii depinde nu doar de barcă, ci și de oameni.

„Ai nevoie de o barcă care să reziste la tot felul de condiții meteorologice. Dar dacă nu ai un echipaj care să poată coopera și să se suporte reciproc perioade lungi de timp, aceste călătorii ar fi probabil imposibile.”, mai spune arheologul.

Proiectul condus de Greer Jarrett oferă o perspectivă rară asupra vieții și tehnicilor maritime ale vikingilor. 

Îmbinând cercetarea arheologică cu experiența directă, el reușește să rescrie istoria navigației vikingilor.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email [email protected]