7 ore care ar putea răsturna tabla de şah în Orientul Mijlociu

Remarcam zilele trecute că a „aruncat în luptă” o echipă firavă (Witkoff-Anton) în comparaţie cu cea a ayatollahilor (Argachi-Ravanchi-Gharibabadi) – personaje care ştiu la perfecţie subiectul, au fost implicate şi în negocierile Acordului Nuclear din 2015, cunosc toate trucurile diplomatice. Oricât de bun negustor ai fi (iar Steve Witkoff ne este recomandat ca unul strălucit), trebuie să ştii, totuşi, dacă ce vinzi miaună, chiţăie, ciripeşte sau explodează.

Abia aseară am priceput adevărata miză a declaraţiilor geniului stabil de la Casa Albă, făcute după a de-a cincea, semieşuată rundă de negocieri, din 23 mai.

Preşedintele Statelor Unite a constatat, pe 25 mai, că echipele de negociatori, americană şi iraniană, ale căror convorbiri sunt facilitate de ministrul de externe al Sultanatului Oman, au înregistrat „progrese reale, progrese serioase” deşi – conform propriilor lor declaraţii – se împotmoliseră la problema-cheie îmbogăţirii uraniului. Liniile roşii ale părţilor s-au ciocnit violent. Partea americană s-a răzgândit, declarând că Teheranului nu îi va fi permis să îmbogăţească nici măcar un procent de uraniu (cu câteva zile înainte 3,67 la sută era acceptabil). Partea iraniană a afirmat că, dacă nu e lăsată să îmbogăţească uraniu la limita procentuală a scopurilor civile, negocierile nu-şi mai au rostul.

Recomandări

Vladimir Kara-Murza, disident rus: „După ce regimul Putin va cădea, Rusia va avea nevoie de experiența României privind trecerea de la dictatură la democrație” INTERVIU

Şi, totuşi, pe 25 mai, acoperind vocile părţilor, ce exprimau contrariul,  Donald J. Trump asigura că totul e bine. A promis chiar că în două zile – a făcut-o în a treia – va da lumii o veste bună. S-a întâmplat aseară: a ţinut să anunţe că l-a… sfătuit pe premierul Benjamin Netanyahu să nu atace Iranul. Şi a subliniat, cu un calm ce nu-i stă în fire: „nu este un avertisment”. Atâta doar că n-ar fi (se simţea cum caută un cuvânt gingaş) „potrivit”, tocmai când negocierile americano-iraniene sunt „foarte aproape de o soluție”.

Evident, negocierile nu sunt încă nici măcar aproape de o soluţie. Ceea ce ar putea fi agreat la a şasea rundă, a cărei dată nu s-a stabilit încă, ar fi propunerea ca regimul de la Tehran să îmbogăţească uraniul necesar scopurilor civile pe care le clamează nu pe teritoriul său, ci în terţe ţări din Orientul Mijlociu.

Preşedintele Trump se confruntă cu o realitate greu de gestionat – prim-ministrul Israelului este decis, din aprilie, să atace Iranul, indiferent de perfectarea sau nu a unui acord nuclear. Au existat, din aprilie până zilele trecute, discuţii extrem de tensionate pe această temă între Washington şi Ierusalim. Se vede clar că liderul de la Casa Albă nu a reuşit să îşi convingă partenerul strategic, fiind obligat să dezvăluie public intenţiile liderului de la Ierusalim. Şi, spre a fi mai convingător, să adauge că, prin încheierea acordului cu Iranul, vor putea fi „salvate o mulţime de vieţii”. Cu ironie amară trebuie să constat că salvarea de vieţi nu este un argument pentru Netanyahu şi guvernul său de extremişti.

Recomandări

Efectul secundar Praid: 39.000 de persoane au rămas fără apă potabilă în Mureș

Problema este că prim-ministrul, comandantul al armatei, poate pregăti un atac împotriva Iranului în 7 ore. Timp insuficient să mai fie convins să renunţe de către aliatul american. 7 ore care pot răsturna tabla de şah a Orientului Mijlociu. Ayatollahii vor răspunde atacului, ceea ce va obliga Statele Unite să se alăture Israelului, care nu poate susţine singur decât prima lovitură. Ripostele vor trebui administrate în comun cu armata americană.

De când, în 2018, l-a convins pe Trump să iasă din Acordul Nuclear semnat din 2015, premierul Israelului – deşi experţii săi i-au oferit proiecte tehnologice excepţionale – nu a găsit bani să finanţeze un arsenal care i-ar fi permis în prezent să îşi ducă singur războiul. Pe 21 mai, jurnalistul Michael Hauser Tov de la cotidianului Haaretz a publicat o investigaţie exemplară pe tema finanţării capacităţilor critice de către guvernele Netanyahu care s-au succedat. „Tocmai când respectivele capacităţi au ajuns la maturitate tehnologică, Netanyahu nu a reușit să aloce fondurile necesare pentru a le transpune în practică”.

Ce va întreprinde preşedintele Trump, dacă va fi pus în situaţia de a  avea la dispoziţie 7 ore pentru a opri dezastrul? 7 ore înainte ca SUA să fie atrase într-un război cu Iranul. Un război pe care absolut nimeni în Orientul Mijlociu, în afara Guvernului Netanyahu, nu şi-l doreşte. 

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.