Cauzele profunde ale violenței domestice în România. Specialist: „Majoritatea agresorilor au o formă de adicție, în special jocurile de noroc”

De la crime comise în plină zi până la agresiuni fizice, abuzuri psihologice, amenințări și manipulări, imaginea reală a unui fenomen ignorat prea mult timp începe să iasă la suprafață.

Încrederea în bărbați străini, la cote minime

Tot mai evident este faptul că sistemul din România dă rateuri majore. Agresorii par să nu mai simtă frica de lege, nu sunt pedepsiți proporțional cu faptele lor și, adesea, rămân în libertate, în timp ce victimele trăiesc în continuare sub teroare.

Teodora, îmușcată în cartierul rezidențial Cosmopolis, și Andreea, lovită mortal cu toporul în comuna Lipănești, județul Prahova, sunt doar două dintre cazurile tragice care au cutremurat România în ultima lună. 

Ambele femei erau însărcinate și își țineau copiii în brațe atunci când au fost ucise, în plină zi, sub privirile neputincioase ale celor din jur. Crimele au fost comise cu o brutalitate șocantă, de agresori lipsiți de orice urmă de remușcare. 

Femeile din România reclamă că trăiesc cu un sentiment constant de nesiguranță. Mai multe proteste au avut loc în București, ca răspuns la cele mai recent tragedii. 

Multe femei aleg să traverseze strada atunci când un bărbat se apropie pe același trotuar sau evită să se așeze lângă un străin în mijloacele de transport în comun. Marșurile, vocile ridicate în stradă, apelurile către autorități, toate sunt gesturi de disperare și totodată de speranță. Însă întrebarea rămâne aceeași: vor fi acestea suficiente pentru a produce o schimbare reală?

Recomandări

VIDEO Neştiuta poveste a lui Ianis, eroul de 17 ani care a salvat de la înec o tânără, în staţiunea Costineşti

Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB) sprijină victimele violenței domestice, printr-o disponibilitate oferită 24 de ore din 24, prezentându-se cât de repede în locația indicată de victimă. 

Le oferă cazare, mâncare, fac terapie și sunt sprijinite în educația și îngrijirea copiilor. Iuliana Loredana Cristea, director coordonare Asistență Socială în cadrul DGASMB, a vorbit pentru Libertatea nu doar pentru a evidenția munca echipei pe care o conduce, ci mai ales pentru a transmite un mesaj de sprijin femeilor aflate în pericol, să prindă curaj, să ceară ajutor și să știe că nu sunt singure, că societatea este alături de ele oricând au nevoie.

Recomandări

Dragoș Ioniță, cercetător: România ar trebui să își bazeze deciziile față de China pe triada UE partener-concurent-rival sistemic

Ce tipuri de servicii oferă DGASMB

Libertatea: Care sunt principalele categorii de persoane vulnerabile pe care DGASMB le sprijină în acest moment?
Iuliana Loredana Cristea: DGASMB sprijină copiii proveniți din familii cu risc de marginalizare socială, familiile cu venituri reduse, victimele violenței domestice, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități, persoanele adulte fără adăpost.

– Ce tipuri de servicii oferă instituția pentru victimele violenței domestice?
– Instituția noastră acordă o paleta diversificată de servicii sociale pentru victimele violenței domestice. Astfel, DGASMB sprijină această categorie vulnerabilă prin acordarea serviciilor sociale de tip rezidențial (centrele FORTE, Femina, 2 locuințe protejate), cât și prin asigurarea serviciilor de zi (centrul de informare și sprijin pentru femei), decontarea certificatelor medico-legale, serviciilor comunitare (echipele mobile) și, nu în ultimul rând, a serviciilor complementare (policlinica socială, cantinele sociale, spălătorii sociale, centrele destinate copiilor proveniți din familiile vulnerabile, decontare rechizite școlare).

În legătură cu certificatele medico-legale, femeile pot merge la INML pentru probe și tot ce este nevoie. Dacă nu doresc să facă aceste proceduri chiar în momentul în care au fost preluate de serviciul nostru de asistență socială, echipa mobilă le duce la centrul nostru rezidențial, la centrul de primire urgență. A doua zi, când sunt și ele mai liniștite și mai calme, stau de vorbă cu psihologul, asistenta socială și vedem de unde pornim, pentru că sunt persoane care nu apucă să-și ia nici măcar actele de acasă, efectiv pleacă în chiloți și desculțe.

Recomandări

Diplomatul Lazăr Comănescu s-a întâlnit cu ministrul de Externe Serghei Lavrov pentru întărirea cooperării economice la Marea Neagră

– Cum ajunge o persoană abuzată în contact cu DGASMB și ce se întâmplă din acel moment?
– Orice persoană care se confruntă cu o situație de abuz și care se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul instituției noastre poate apela la serviciul de urgență din cadrul instituției noastre, 24h/24, la numărul de telefon 0219524. Este important de menționat că siguranța fizică este cea mai importantă și de aceea sfătuim persoanele abuzate să contacteze de urgență cea mai apropiată secție de poliție.

Victimele pot rămâne în centre minimum 60 de zile

– Există adăposturi sau centre specializate unde pot fi găzduite victimele?
– Avem două centre rezidențiale: Forte și Femina. În cadrul acestor centre, victimele sunt cazate în regim de urgență, primesc asistență specializată și sunt susținute pentru a depăși situația de vulnerabilitate. Victimele sunt cazate pe o perioadă de minimum 60 de zile, aceasta putând fi extinsă în funcție de nevoile individuale.

Fiecare caz îl ținem în centru atât cât este nevoie, pentru ca persoana să simtă siguranță, să se poată desprinde și să își poată lua viața în mâini.

Nu a fost nimeni dat afară. Atunci când merg spre o viață independentă, sunt organizații cu care noi lucrăm care au centre în care pot locui cu tichete sociale. Aici își fac ele piața și se autogospodăresc.

Tratăm fiecare caz separat, niciodată la comun. Fiecare caz are planul lui de intervenție, pentru că niciun caz nu seamănă cu celălalt. Deși par la fel la început, sunt foarte diferite.

Când este vorba de copii, anunțăm direcțiile de sector. Ei știu că sunt la noi în centru, când pleacă de la noi, unde pleacă, la ce școală sunt înscriși, tocmai pentru a fi și ei în gardă, în cazul în care se întâmplă ceva să intervenim imediat.

– Ce sprijin oferă DGASMB după intervenția de urgență – consiliere, asistență juridică, sprijin financiar?
– În cadrul centrelor rezidențiale, victimele beneficiază, pe lângă cazare și hrană, atât pentru ele, cât și pentru copii, de consiliere psihologică, consiliere socială, ajutor pentru înscrierea copiilor la unitățile de învățământ. Prin intermediul serviciilor de zi, le este facilitat accesul pe piața muncii, fiind încurajate să participe la ateliere de dezvoltare personală. 

Sunt victime care au joburi unde lucrează în ture, iar copiii, când sunt în centru, sunt în grija noastră: îi ducem la școală, își fac temele cu noi, desfășoară alte activități, apoi vine mama de la serviciu și totul este în regulă, nu mai este stresată cu privire la unde este copilul sau cine îl ia de la școală. Majoritatea persoanelor care ajung în centru nu au un grup de suport, așa cum avem noi, o mamă, un tată, prietene, verișori, o familie extinsă care să le ajute cu copilul. Noi încercăm, și chiar ne iese, să fim grupul lor de suport.

– Câți beneficiari ați avut în ultimul an în cazuri de violență domestică?
– În anul 2024 au beneficiat de servicii rezidențiale aproximativ 200 de victime ale violenței domestice. În plus, au fost sprijinite 228 de doamne.

Medie lunară de 30 de solicitări în București

– Ați observat o creștere a cererilor de ajutor în ultimii ani? Dacă da, care credeți că sunt cauzele?
– Lunar, primim în jur de 30 de solicitări, fie direct din partea victimelor, fie prin direcționări de la poliție, spitale sau alte instituții partenere. Statisticile privind cazurile de abuz sunt adesea un subiect delicat și complex, întrucât multe dintre victime nu raportează abuzul din diverse motive, precum teama de represalii, lipsa resurselor sau rușinea. Cu toate acestea, datele disponibile arată o tendință de creștere a numărului de cazuri de abuz raportate, datorită unei conștientizări mai mari și a îmbunătățirii accesului la servicii de suport.

Situațiile sunt diverse, dar majoritatea implică violență fizică, psihologică, economică sau sexuală. Multe dintre femei ajung la noi după ani întregi de abuz, uneori după ce au fost izolate complet de familie sau prieteni.

Un tipar comun pe care îl observăm este teama profundă de a rupe cercul violenței, sentimentul de vinovăție sau rușine, dar și o încredere foarte scăzută în sine. Este important să le oferim nu doar adăpost, ci și sprijin emoțional și psihologic, pentru că trauma nu dispare odată cu schimbarea adresei.

Cazurile cresc de sărbători, de Paște, de Crăciun, când agresorul poate bea mai mult. Jocurile de noroc, care sunt unul dintre principalele motive pentru care există violență domestică, contribuie semnificativ, întrucât se pierd mulți bani acolo, vin acasă supărați și se răzbună pe ele.

– Ați menționat mai devreme de abuzul economic. Cum influențează lipsa independenței financiare decizia unei femei de a rămâne într-o relație abuzivă?
– Aceste persoane abuzate financiar nu prea pleacă din căminul conjugal și de aici am spus că trebuie să venim și în ajutorul lor cumva. Pentru că, ok, nu vrei să pleci din căminul conjugal, pentru că, vorba aia românească, nu ți-a ajuns încă cuțitul la os, dar poate vrei să faci ceva pentru tine, încât să începi să scapi de rușinea și vinovăția pe care ți le induce agresorul.

Am deschis un centru de informare și sprijin pentru femei, unde facem ateliere de la limba engleză la ateliere pentru stimă de sine, dezvoltare personală, teme diverse, încercând să le ducem în zona în care să înțeleagă că nu au de ce să se simtă rușinate, vinovate, că poate fi mai bine. Mai sunt persoane care vin și prezintă locuri de muncă și ele încep să se gândească că pot și ele, încep să prindă curaj, să-și ridice stima de sine.

Problema cea mai mare este că stima de sine dispare complet și începi să te simți vinovată pentru tot ce se întâmplă în căminul tău. Iar în acest centru lucrăm tocmai cu stima de sine: le spunem că pot avea și ele banii lor, jobul lor, în care să lucreze 8 ore, chiar dacă au copii.

E foarte important pentru o femeie să simtă această independență financiară.

Merge foarte bine acest centru, întrucât avem ateliere săptămânale, acordăm și consiliere psihologică online, pentru că erau multe doamne care nu puteau veni fizic. Cel puțin la nivelul Capitalei, aceste servicii sunt gratuite.

Cazuri în care abuzatorii ajung în fața centrului

– Cum colaborează DGASMB cu alte instituții (Poliție, spitale, ONG-uri) în gestionarea cazurilor de abuz?
– Lista instituțiilor și organizațiilor neguvernamentale cu care noi colaborăm este foarte diversificată. Astfel, colaborăm atât cu furnizorii de servicii sociale publici și privați, cu Poliția Capitalei, cu unitățile medicale, cât și cu organizațiile care activează în domeniul protecției drepturilor victimelor violenței domestice. În vederea gestionării unui caz de abuz, este importantă relația cu secțiile de poliție, cu DGASPC-urile pentru identificarea și implementarea măsurilor de protecție a minorilor, precum și cu ONG-urile care pot sprijini demersurile în instanță.

În plus, colaborăm foarte bine cu secția de poliție de pe raza căreia este centrul. Sunt foarte prompți și, de fiecare dată, ținem legătura cu ei, iar orice ni se pare suspect, că l-am văzut la două stații pe agresorul doamnei X, noi îi anunțăm și sunt mereu în alertă. Pot să spun că, până acum, nu am avut cazuri în care agresorul să vină și să o bată în fața centrului. Sunt însă agresori care încalcă acest ordin.

– Cum gestionați cazurile în care victima continuă contactul cu agresorul, chiar și după emiterea unui ordin de protecție?
– Sunt și persoane care, deși primesc ordin de protecție, încă țin legătura cu agresorul. Au fost cazuri în care, deși adresa centrului este secretă, ne-am trezit cu agresorul în fața centrului, că vrea să-și vadă concubina/soția, copilul.

Am avut posibilitatea, bineînțeles cu acordul victimei, să facem o relocare pentru a nu pune în primejdie siguranța acesteia.

– Au fost cazuri în care beneficiarele au plecat din centru fără să anunțe?
– Nu am avut doamne care să fugă, dar ne-au zis că se împacă cu concubinul. Le spunem mereu că e alegerea lor, dacă cred că e bine ceea ce fac. Însă le spunem și că noi suntem aici în cazul în care au nevoie de ajutor. Le încurajăm chiar dacă pleacă din centru, să vină măcar la consilierea psihologică, iar coordonatorul de centru le sună periodic și le întreabă ce fac, dacă sunt bine, cum le putem ajuta. Și, într-un fel, îți dai seama și din discuție dacă lucrurile s-au îmbunătățit sau nu.

Din păcate, persoanele care au plecat la cerere s-au și întors la noi. Cu cele care știu unde este adresa, ne-am mai trezit în fața centrului. Dar este bine că ele știu că noi suntem acolo și găsesc în noi un grup de suport.

– Este greu să lucrați cu femeile care trăiesc în relații abuzive de lungă durată?
-Nu pot să spun că e greu, e mai complex, pentru că, după cum spuneam, fiecare caz este diferit și nu poți să le iei la grămadă, trebuie să le abordezi pe rând, din aproape în aproape. Trebuie să le faci să înțeleagă că nu ele sunt vinovate, că pot, pentru copiii lor, să rupă cercul acesta vicios. Le dăm exemple inclusiv din filme, spre exemplu sunt tot felul de filme care au apărut și în care se explică foarte bine faptul că fiica l-a văzut pe tata cum o bătea pe mama, iar fiica își va alege un soț așa cum l-a văzut pe tata și va ajunge și ea, la rândul ei, să fie bătută.

Dacă nu lucrează cu ea însăși și nu lucrează să scape de acest pattern, lucrurile se repetă, pentru că acestea sunt căile neuronale ale fiecăruia: ce vezi în familie, ai tendința să cauți și tu mai departe, acolo unde este „confortul” tău. Iar pentru unii, confortul este să vadă părinții că se bat, că se ceartă. Ele ajung tot către astfel de relații, pentru că acesta este confortul lor psihologic, neuronal. Așa au fost crescute, văzând violență sau primind violență din partea părinților, iar pe viitor, pentru ele, devine o normalitate să aibă un partener care să le agreseze. Poate doar verbal la început, dar și acesta, într-un anumit interval de timp poate continua cu agresiune fizică.

Le întrebăm sincer dacă își doresc un astfel de partener pentru copilul lor, iar, evident, răspunsul este nu. Apoi le spunem că singura variantă să scape este să lucreze cu ele însele. Implicit, lucrând cu ele, următoarea relație nu va mai fi la fel și vor schimba dinamica cercului lor de familie.

E foarte greu să explici lucrul acesta pe înțelesul lor. Traumele lor sunt niște traume grave, pentru că nu au plecat la prima palmă, faptele datează de foarte mulți ani în urmă și este de lucru în permanență cu ele. Nu ne pierdem niciodată speranța chiar dacă aleg să se întoarcă la parteneri, deoarece sunt și cazuri reușite.

Mai este complicat și când vine vorba de copiii care sunt mai mari ca vârstă și au înțeles faptul că tati o bate pe mami, că noi nu mai stăm la casa noastră. Trebuie lucrat atât cu copilul, cu mama, cât și cu ei împreună.

Exemple de cazuri cu final fericit

– Care sunt principalele dificultăți cu care vă confruntați?
– Ne lovim uneori de partea financiară. Însă din fondurile pe care le avem, încercăm să prioritizăm cât mai bine, iar una dintre cele mai mari priorități o reprezintă victimele violenței domestice.

– Îmi puteți da un exemplu de caz cu final fericit?
– Am avut cazuri în care am luat victima cu copiii în lenjerie intimă și desculți, dar este unul dintre cazurile care a avut și reușită, adică a avut motivație să nu se mai întoarcă. În ziua de astăzi are un job, are grijă singură de copii și stă cu chirie.

Un alt caz este al unei fete care a plecat acum 9 ani din orașul în care stătea, pentru că partenerul a agresat-o fizic și i-a dat picioare în burtă, ea fiind însărcinată în 9 luni. A venit la noi, i-am oferit tot sprijinul, s-a pus pe picioare, s-a angajat, iar în timp și-a cumpărat o locuință în rate cu banii ei. Băiețelul are 9 ani și a crescut sub ochii noștri. Este foarte deștept și o apreciază foarte mult pe mama lui. Pune bănuți deoparte și îi cumpără flori, pentru că spune că are cea mai puternică mamă din lume.

Despre consilierea agresorilor și sprijinul acordat în cazurile de violență domestică

– Cum a început activitatea centrului dedicat agresorilor?
– Suntem primii din România care, din anul 2007, am deschis un centru de consiliere pentru agresori: O nouă șansă. Din 2007 este licențiat. Avem agresori care, prin instanțele judecătorești, în urma unor divorțuri sau ordine de protecție sunt obligați să participe la 10 ședințe de consiliere psihologică. După aceste ședințe, noi trimitem un raport în instanță în care specificăm dacă au fost sau nu cooperanți. Astfel, încercăm să intervenim și pe partea aceasta, adresându-ne direct agresorilor.

– De ce credeți că o persoană ajunge agresor?
– În general, agresorul ajunge să fie agresor pentru că, la rândul lui, în copilărie, a fost victimă. A avut, probabil, un tată sau chiar o mamă agresivă, și asta a văzut. A înțeles că poți să te faci auzit prin violență. Niciun copil nu se naște agresor, niciun copil nu se naște rău și ține foarte mult de noi ca părinți ce educație le oferim copiilor noștri. Dacă un copil vede în casă bătaie, înjurături și lipsă de respect, va replica aceste comportamente fie ca agresor, fie ca victimă.

– Sunt agresorii care vin la centru cooperanți?
– Da, cei care ajung la noi sunt, în general, cooperanți. Sigur, au existat și cazuri în care nu au reușit să finalizeze programul și au renunțat. Noi am informat instanțele corespunzător că nu și-au efectuat cele 10 ședințe. Ce am observat însă este că majoritatea acestor persoane au o formă de adicție, în special jocurile de noroc. Vreau să spun că acestea sunt principala cauză a violenței domestice în multe cazuri, urmate de alcool și stupefiante. Avem și cazuri unde sunt toate trei prezente.

– Credeți că acest serviciu ar trebui cunoscut mai bine de public?
– Cu siguranță. Sunt convinsă că mulți dintre acești oameni nu își doresc cu adevărat să-și bată toată ziua soția și copiii. Poate vor să rupă răul acesta din fașă, dar nu știu unde să caute ajutor. Psihologii noștri sunt specializați în adicții și în lucrul cu agresori. Este important ca informația despre acest centru să ajungă și la ei. Colegele mele organizează grupuri de suport, inclusiv grupuri de tip „Alcoolicii Anonimi”, exact cum vedem în filmele americane. Aceste grupuri suport le arată că nu sunt singuri, că nu sunt cei mai răi de pe fața pământului și că pot face ceva ca să-și recupereze familia. Consilierea este gratuită și poate fi o salvare pentru mulți.

– Vin agresorii din proprie inițiativă?
-Primim și solicitări voluntare. Sunt persoane care ne contactează spunând că au o problemă și că vor să vină la O nouă șansă. Ne lasă un număr de telefon, li se repartizează cazul, sunt sunați și li se explică despre program. Li se spune că pot veni chiar și pentru 10-15 minute, doar pentru a sta față în față cu cineva. Este foarte important ca aceste ședințe să fie făcute fizic, nu online, tocmai pentru a-i scoate din starea în care se află, să-i rupem de cercul vicios, pentru că poate chiar în acele minute ar fi băut sau ar fi jucat jocuri de noroc.

– Ați avut și cazuri de cupluri care se agresau reciproc?
-Am avut cazuri la centrul O nouă șansă unde au venit parteneri care se agresau reciproc, se băteau la propriu parte-n parte. Ea țipa, el țipa și, la un moment dat, fiecare dădea stânga-dreapta. Aici, amândoi sunt agresorul unul altuia și fac amândoi consiliere în cuplu, pentru că problema e reciprocă.

Când îți recunoști că ai o problemă, deja este pe jumătate rezolvată. Apoi, rolul psihologului este să te țină angrenat în acest proces.

– Ați observat o creștere a cazurilor în anumite perioade?
– O creștere semnificativă a fost în pandemie, când toată lumea a stat acasă. Nu au mai avut acces la jocuri de noroc, baruri, iar tensiunile s-au amplificat în familie. Atunci a fost și o creștere de persoane care ne-au cerut ajutorul.

26 de femei ucise în România în 2025

– Ce mesaj aveți pentru o persoană aflată într-o relație abuzivă care nu știe cui să se adreseze?
– Dacă ești într-o relație abuzivă și simți că nu ai pe nimeni căruia să te adresezi, vreau să îți spun, în primul rând, un lucru esențial:

Nu ești singur(ă) și nu ești vinovat(ă). Orice formă de abuz – fie el fizic, emoțional, verbal, sexual sau economic – este o încălcare gravă a drepturilor și demnității tale. Meriți să fii în siguranță, respectat(ă) și ascultat(ă).

România se confruntă cu un nivel alarmant de violență împotriva femeilor. În primele șase luni ale acestui an, 26 de femei și-au pierdut viața, cele mai multe fiind victime ale agresiunilor comise de actuali sau foști parteneri. Asta înseamnă, în medie, o femeie ucisă în fiecare săptămână. 

Statisticile oficiale confirmă gravitatea situației, întrucât în anul precedent au fost raportate peste 130.000 de cazuri de violență domestică. Cifrele arată nu doar nivelul critic în care ne aflăm, ci și urgența unor măsuri eficiente de prevenție și protecție.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email [email protected]