Caracterizarea pe care Mircea Dinescu i-a făcut-o lui Cristian Tudor Popescu: „Conducând ca un masochist o Dacie ponosită”

„Iată ce scriam despre automobilistul CTP, pe vremea când David Popovici visa să se dea cu Porsche Spyder, iar CTP-ul era deja mare specialist în «porche miseria»”, a scris Mircea Dinescu pe Facebook, acolo unde a postat un text care a fost scris în toamna anului 2020, în Cațavencii.

La acea vreme, Mircea Dinescu îl caracteriza pe Cristian Tudor Popescu, gazetar care conduce o Dacie și care acum l-a atacat pe David Popovici pentru că și-a cumpărat un Porsche Spyder.

Printre altele, Mircea Dinescu afirmă că nu s-a îmbrățișat niciodată cu Cristian Tudor Popescu, alături de care a lucrat la Gândul. Mai mult decât atât, scriitorul a afirmat că nu și-a dorit niciodată să fie prieten cu gazetarul. „I-aș recomanda înăcritului că mult mai sănătos ar fi să se despartă de sine însuși, fiindcă de mine se poate considera despărțit încă de la naștere”, scria Mircea Dinescu în Cațavencii în urmă cu mai bine de patru ani.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Recomandări

Pană de curent și haos în toată Spania și Portugalia. Pasagerii sunt evacuați de la metrou și din trenuri, spitalele au activat planul de urgență – Livetext

Cum l-a caracterizat pe gazetar

Iată mai jos ce mai spus Mircea Dinescu despre Cristian Tudor Popescu:

„Așa cum nu te poți împrieteni cu o știucă sărată, pusă pe frânghie la uscat, mărturisesc că n-am reușit să execut vreo îmbrățișare fraternă cu Cristian Tudor Popescu, în viața mea.

Asociați fiind la ziarul Gândul, m-a invitat o singură dată la el acasă. Conducând ca un masochist o Dacie ponosită, pe lângă care treceau în trombă tot soiul de mașini bengoase, până am ajuns, am observat cum își încarcă bateriile cu ura luptei de clasă.

În căsuța lui de creație, a insistat să-mi arate templul subteran unde își elaborează blestemele. Trăgând de un chepeng, am coborât pe o scară de fier-beton într-o cavernă, cu o masă de lucru mizeră, la care geniul pustiu și sărac își producea veninul.

Dacă nu l-aș fi văzut depunând un mărunțiș rămas de pe urma privatizării dubioase a ziarului Scînteia, în valoare de vreo trei sute de mii de dolari, ca să devină acționarul majoritar al jurnalului Gândul, poate că i-aș fi plâns de milă. Mi-am păstrat însă lacrimile pentru mine, care cu greu obținusem un împrumut pentru 20% din acea afacere de publiciști miopi. Atunci mi-am dat seama că, în realitate, eu sunt proletarul și el este, de fapt, împăratul în trening care practică indignarea ca pe un hobby, după orele de tenis”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email [email protected]