Negocierile SUA-Iran. „Există doar două soluţii: aruncaţi-i în aer frumuşel sau aruncaţi-i în aer cu brutalitate”

După cea de-a patra rundă de negocieri, un anunţ al lui Steve Witkoff, şeful delegaţiei americane, a întors lucrurile de unde porniseră. Contrazicându-şi declaraţiile anterioare conform cărora Iranul „nu ar trebui să îmbogățească uraniul peste 3,67 la sută”, trimisul special al preşedintelui Trump în Orientul Mijlociu (şi Pretutindeni) a revenit pe un ton la fel de categoric, la 18 mai, la ABC News: „Avem o linie roșie foarte, foarte clară, iar aceasta priveşte îmbogățirea [uraniului]. Nu putem permite nici măcar unu la sută capacitate de îmbogățire”.

Acestea fiind zise şi contrazise, nu este de mirare că, după a cincea rundă de negocieri – de la care Factotum-ul prezidenţial Witkoff s-a retras mai devreme, pentru că trebuia să prindă un avion – reprezentantul Sultanatului Oman (facilitatorul acestor întrevederi), ministrul de externe Badr bin Hamad Al Busaidi, a concluzionat într-un limbaj diplomatic că negocierile au înregistrat un „progres” (traduc: adică nu s-au blocat, va mai urma şi a şasea rundă), dar nu un progres „concludent” (traduc: adică, deşi au  avansat până la nivel de experţi, discuţiile bat pasul pe loc).

Poate că Steve Witkoff, un diplomat fără experienţă, pare un atlet al declaraţiilor contradictorii. De fapt, în acest fel, încearcă să aplice, ca în imobiliare, domeniul său de expertiză, o stratagemă de influenţare a negocierilor.  

Recomandări

Portretul lui Robert Lupu, făcut de psihologul criminalist Tudorel Butoi. Putea sau nu să fie evitată moartea Teodorei Marcu de la „Insula Iubirii”

Procentul de îmbogăţire a uraniului până la limita de 3,7 la sută nu este unul aruncat la întâmplare. Acesta este plafonul agreat în JCPOA – Joint Comprehensive Plan of Action (Planul Comun şi Cuprinzător de Acţiune), Acordul Nuclear din 2015, denunţat de Trump în 2018, la îndemnul premierului Netanyahu. Un an mai târziu, dezlegat de orice angajament şi aflat sub sancţiuni economice, Iranul făcea deja progrese substanţiale. În 2025 a ajuns să îmbogăţească uraniul la o puritate de 60 la sută. În funcţie de interlocutor, se jură că îl foloseşte în scopuri exclusiv civile sau, dimpotrivă, ameninţă subtil cu bomba nucleară. Deşi nu a ajuns încă la puritatea de 90 la sută necesară producerii armelor nucleare, experţii consideră că Republica Islamică ar mai avea nevoie numai de câteva luni până la a le fabrica.  

Atât pentru Statele Unite, cât şi pentru Israel – care nu este pregătit să atace instalaţiile nucleare ale Iranului fără susţinere americană -, dar şi pentru Orientul Mijlociu şi pentru întreaga lume, semnarea unui acord cu Iranul, în condiţii stricte de verificare şi supraveghere, este de importanţă vitală. În anul 2025 şi la actualele capacităţi nucleare ale regimului ayatollahilor, propunerea Guvernului Netanyahu – care încearcă din răsputeri să compromită negocierile – ca acordul să se încheie după modelul celui încheiat cu Libia lui Gaddafi este nerealistă. Iranul nu ar accepta să-şi desfiinţeze total capabilităţile nucleare. Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, şi preşedintele Masoud Pezeshkian (pe care presa occidentală il vede, cu un optimism exagerat, a fi un reformator) sunt de neclintit în a-şi menţine şi dezvolta programul nuclear, considerându-l o mândrie tehnologică naţională. Ei se străduiesc, totodată, să convingă mapamondul că ar fi un program eminamente paşnic.

Recomandări

Ucraina a lansat operațiunea „Pânza de păianjen”, cel mai mare atac asupra Rusiei și a reușit să distrugă peste 40 de bombardiere de luptă folosind drone

Cât priveşte problema-cheie a negocierilor, plafonul de îmbogăţire a uraniului, aceasta poate avea cel puţin o soluţie realistă, satisfăcătoare pentru toate părţile. Conform unor surse bine informate, soluţia a fost avansată de însăşi partea iraniană – crearea unui „consorţiu” nuclear cu participarea Arabiei Saudite şi a încă două ţări din regiune, care să monitorizeze îndeaproape procesul iranian de îmbogăţire a uraniului, spre a nu se depăşi procentul de puritate necesar scopurilor civile.

Ar mai fi de subliniat că Iranul a semnat de curând un nou acord de  parteneriat strategic cu Rusia pe 20 de ani şi că a ţinut permanent China la curent cu desfăşurarea negocierilor nucleare cu Statele Unite.

În plus şi de mare însemnătate pentru regimul de la Tehran, la 16 mai a avut loc la Istanbul o întâlnire cu reprezentanţi diplomatici ai Marii Britanii, Franţei şi Germaniei, părţi semnatare ale Acordului Nuclear din 2015. Prin redeschiderea acestor canale diplomatice, Iranul doreşte să se asigure că statele respective se vor opune în octombrie activării aşa-numitului „snapback”, mecanismul care reinstituie automat sancţiunile ONU asupra sa

Dacă la cea de a şasea rundă a negocierilor americano-iraniene (a cărei dată nu a fost încă stabilită) partea americană va specula inteligent actualele vulnerabilităţi ale Iranului, declaraţia preşedintelui Trump – „blow ‘em up nicely or blow ‘em up viciously” – va rămâne doar o formulă bombastică din recuzita sa mediatică.

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.