Miturile antice despre Ayuhasca: oamenii doar le spun turiștilor poveștile pe care vor să le audă

Ce este ayahuasca?

Ayahuasca este o băutură cu proprietăți enteogene originară din America de Sud, fiind preparată în principal prin fierberea speciilor vegetale Banisteriopsis caapi și Psychotria viridis.

Ayahuasca este utilizată în medicina tradițională spirituală în ceremoniile triburilor indigene din regiunea bazinului fluviului Amazon.

Băutura este o infuzie din amestecul fiert al unor părți ale lianei Banisteriopsis caapi (cunoscută și sub denumirea de ayahuasca sau yagé) și părți din arbustul Psychotria viridis. Această fiertură conține o substanță psihoactivă numită DMR sau N, N-dimetiltriptamină. Așadar, principalul ingredient psihoactiv din această băutură este DMT. Ea este o substanță puternic halucinogenă care duce la alterarea stării de conștiență.

Dovezi lingvistice și culturale despre originea băuturii psihoactive

Brabec de Mori a descoperit că narațiunea standard despre utilizarea milenară a ayahuascăi în Amazon este de fapt eronată. Cercetările sale au arătat că această practică s-a răspândit în regiune mult mai recent, în ultimii 300 de ani.

Recomandări

Omisiuni și inexactități în declarațiile de avere ale unei angajate APIA și ale soțului ei, un lider local AUR. Politicianul a trecut greșit de 13 ori prenumele nevestei sale

Această descoperire contrazice puternic ideea larg răspândită că ayahuasca ar fi fost folosită de mii de ani în Amazon. De exemplu, site-ul Fundației Ayahuasca afirmă că „Ayahuasca a fost folosită în Amazon-ul peruvian de milenii, cu mult înainte ca spaniolii să vină în Peru, înainte de formarea imperiului Inca, înainte de istorie”.

Brabec de Mori și-a bazat concluziile pe mai multe tipuri de dovezi:

• Poveștile tradiționale ale poporului Shipibo-Konibo atribuie originea ayahuascăi poporului Kukama, unul dintre primele popoare misionarizate în timpul cuceririi spaniole.
• Alte popoare din regiune își amintesc că au adoptat ayahuasca în ultimii 50 de ani.
• Rapoarte ale călătorilor din trecut leagă răspândirea ayahuascăi de mișcările misionarilor și de expansiunea industriei cauciucului în Amazon-ul de vest.
• Cuvintele legate de ayahuasca sunt foarte asemănătoare în diversele limbi din Amazon-ul peruvian.
• Cântecele asociate cu ayahuasca sunt foarte similare și adesea cântate în limbi non-amazoniene, precum quechua sau spaniolă.

Aceste tipare sugerează că ayahuasca nu are o istorie milenară în Amazon-ul de vest, ci s-a răspândit mult mai recent.

Recomandări

Misterioasa clădire construită de SRI, pe malul Lacului Străulești din Capitală, cu muncitori asiatici. „E o construcție specială. Uitați-vă ce gard mare e aici!”

Miturile despre utilizarea psihedelicelor

Constatările lui Brabec de Mori reprezintă doar una dintre multele fisuri în narațiunile populare despre istoria psihedelicelor. Pe măsură ce aceste substanțe devin mainstream, se răspândesc și poveștile despre rolul lor în societățile umane, adesea legându-le de șamanism.

Aceste narațiuni formează ceea ce articolul numește „ipoteza șamanismului psihedelic arhaic global” (GAPS). Aceasta constă în trei afirmații principale:

1. Psihedelicele au fost răspândite pe scară largă.
2. Utilizarea psihedelicelor datează din trecutul îndepărtat.
3. Psihedelicele au fost folosite de mult timp de șamani pentru vindecarea terapeutică.

Deși aceste idei sunt atrăgătoare, ele se bazează adesea pe dovezi arheologice fragile, abordări antropologice depășite și ideologii convenabile economic.

„E o imagine romantică că popoarele indigene folosesc tot ce fac de mii de ani”, spune Brabec de Mori. ”Dacă schimbăm imaginea, e oarecum neromantic, și se pare că oamenilor le place romantismul.”

Recomandări

Arheologii amatori care găsesc tezaure de excepție rămân neplătiți de statul român. Legea permite o răsplată de 30% din valoarea comorii

Originile mitului

Originile acestor mituri până la Robert Gordon Wasson, un micolog amator care a călătorit în Mexic în anii 1950 pentru a studia utilizarea ciupercilor halucinogene.

Experiențele lui Wasson, publicate în revista Life în 1957, au popularizat termenul de „ciuperci magice” și au introdus milioane de occidentali la efectele lor psihedelice. Impactul acestor relatări a fost imediat și de anvergură, declanșând un val de interes pentru practicile indigene și aplicațiile spirituale și terapeutice ale halucinogenelor.

Wasson și soția sa au contribuit la stabilirea a două teze ale ipotezei GAPS: vechimea utilizării psihedelicelor și ubicuitatea lor. După decenii de studiu al ciupercilor, Wasson a ajuns la concluzia că popoare din întreaga lume, de la „arabii din deșert” la „maori din Noua Zeelandă”, considerau ciupercile ca având puteri supranaturale.

Cercetări recente

În ultimii ani, cercetătorii au început să pună sub semnul întrebării aceste narațiuni larg răspândite. Martin Fortier, un antropolog și filozof francez, a creat o bază de date numită Huthac („Utilizarea halucinogenelor de-a lungul istoriei și în diferite culturi”) pentru a documenta exhaustiv utilizarea halucinogenelor.

Constatările preliminare ale lui Fortier au provocat o mică furtună academică. El a descoperit că dovezile fiabile pentru utilizarea timpurie a psihedelicelor erau limitate la zona Rio Grande (granița modernă dintre SUA și Mexic) și mai la sud. Chiar și în acele regiuni, utilizarea era rară.

Fortier a estimat că doar aproximativ 5% din grupurile indigene americane foloseau psihedelice în perioada pre-columbiană – și aceasta este probabil o estimare foarte liberală. La nivel global, mai puțin de 1% din culturile lumii consumau psihedelice în acea perioadă.

Alte cercetări au confirmat aceste constatări. Andy Letcher, în cartea sa „Shroom” din 2006, a investigat fiecare caz presupus de consum tradițional de ciuperci halucinogene din istorie. El a confirmat doar două: utilizarea ciupercilor cu psilocibină în Mexicul pre-columbian și utilizarea ciupercilor Amanita muscaria de către grupuri dispersate din nordul Eurasiei.

Interpretări artistice

Unii cercetători continuă să susțină utilizarea pe scară largă a psihedelicelor în trecut, citând dovezi din artă și literatură. Articolul din The Guardian examinează câteva exemple proeminente și arată cum acestea pot fi interpretate în mod diferit.

De exemplu, „pietrele ciupercă din Chucuito”, prezentate de unii ca dovadă a utilizării ciupercilor, sunt de fapt interpretate de majoritatea experților ca reprezentări ale penisului.

Un alt exemplu celebru este „șamanul ciupercă”, o imagine din arta rupestră algeriană datată între 7.000 și 9.000 de ani în urmă. Deși această imagine este adesea citată ca dovadă a utilizării psihedelicelor, articolul arată că versiunea populară este de fapt o copie modificată, nu o reprezentare fidelă a originalului.

Urmărește-ne pe Google News