Cum e corect: seringă sau siringă?

Seringă sau siringă – cum este corect?

Limba română este o limbă complexă, dar tocmai această complexitate poate duce uneori la ezitări sau confuzii în privința formei corecte a unor cuvinte.

În vorbirea de zi cu zi, influențele din alte limbi, variațiile regionale ori simpla transmitere orală pot face ca anumite forme greșite să pară acceptabile sau chiar corecte. Astfel de situații apar frecvent și pot stârni îndoieli, mai ales când două variante circulă simultan în uzul comun.

Un exemplu des întâlnit este alegerea între seringă sau siringă, două forme care par asemănătoare, dar doar una dintre ele corectă din punct de vedere lingvistic.

Așadar, conform DOOM 3, forma corectă este: seringă

De asemenea, potrivit dexonline.ro, cuvântul seringă are două înțelesuri:

• Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sânge etc., care constă dintr-un cilindru de sticlă sau de material plastic cu un piston etanș, la care se adaptează un ac tubular.
• Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide.

Curiozități și lucruri interesante despre seringă

Seringile sunt articole standard, destul de simple, utilizate zilnic în industria medicală. Deși nu este deloc un instrument medical la care ne gândim prea mult, acesta are o istorie bogată și variată, care datează de mii de ani. Seringa a avut un drum lung până a ajuns unde este astăzi.

Recomandări

VIDEO Neştiuta poveste a lui Ianis, eroul de 17 ani care a salvat de la înec o tânără, în staţiunea Costineşti

Cuvântul „seringă” este derivat din cuvântul grecesc syrinx, care înseamnă „tub”.

O seringă este o pompă simplă, formată dintr-un piston care se potrivește strâns într-un tub cilindric. Pistonul poate fi tras și împins în interiorul tubului, permițând seringii să tragă sau să împingă afară un lichid sau un gaz prin deschiderea de la capătul tubului. Capătul deschis poate fi, de asemenea, prevăzut cu un ac hipodermic, o duză sau un tub pentru a ajuta la direcționarea fluxului în și din tub.

Seringa, în epoca romană

Originile seringilor se găsesc în literatura greacă și romană, unde există descrieri ale unor trestii goale folosite pentru ritualul ungerii corpului cu ulei și ca instrumente muzicale care foloseau un piston pentru a modifica tonalitatea.

Seringi simple cu piston pentru administrarea de unguente și creme de uz medical au fost descrise de Galen (129-200 d.Hr.), iar un egiptean, Ammar bin Ali al-Mawsili, a raportat că folosea tuburi de sticlă pentru a aplica aspirație pentru extracția cataractei încă din jurul anului 900 d.Hr, arată site-ul medicine.uq.edu.au.

În 1650, Blaise Pascal a inventat o seringă ca aplicație a mecanicii fluidelor, care se numește acum legea lui Pascal. A folosit-o pentru a-și testa teoria conform căreia presiunea exercitată oriunde într-un fluid închis se transmite în mod egal în toate direcțiile și că variațiile de presiune rămân aceleași.

Recomandări

Dragoș Ioniță, cercetător: România ar trebui să își bazeze deciziile față de China pe triada UE partener-concurent-rival sistemic

Primele infecții

Un medic irlandez pe nume Francis Rynd a inventat acul gol pe interior și l-a folosit pentru a face primele injecții subcutanate înregistrate în 1844. Apoi, la scurt timp după aceea, în 1853, Charles Pravaz și Alexander Wood au dezvoltat o seringă hipodermică medicală cu un ac suficient de fin pentru a perfora pielea. Alexander Wood a experimentat cu morfină injectată pentru a trata afecțiuni nervoase. Ulterior, el și soția sa au devenit dependenți de morfină, iar soția sa este înregistrată ca prima femeie care a murit din cauza unei supradoze de droguri injectate.

În 1899, Letitiei Mumford Geer din New York i s-a acordat un brevet pentru un design de seringă care permitea utilizatorului să o opereze cu o singură mână.

Totuși, lucrurile au devenit mai interesante și mai avansate abia în 1946, când Chance Brothers din Anglia a produs prima seringă complet din sticlă, cu un cilindru și un piston interschimbabile. Aceasta a fost revoluționară, deoarece a permis sterilizarea în masă a diferitelor componente fără a fi nevoie să se potrivească piesele individuale.

Prima seringă de unică folosință

La scurt timp după aceea, inventatorul australian Charles Rothauser a creat prima seringă hipodermică de unică folosință din plastic din lume, fabricată din polietilenă, la fabrica sa din Adelaide, în 1949.

Recomandări

Diplomatul Lazăr Comănescu s-a întâlnit cu ministrul de Externe Serghei Lavrov pentru întărirea cooperării economice la Marea Neagră

Cu toate acestea, deoarece polietilena se înmoaie la căldură, seringile trebuiau sterilizate chimic înainte de ambalare, ceea ce le-a făcut să fie scumpe. Doi ani mai târziu, a produs primele seringi turnate prin injecție, fabricate din polipropilenă, un plastic care poate fi sterilizat termic. Milioane de exemplare au fost fabricate pentru piețele australiene și de export.

Apoi, în 1956, farmacistul și inventatorul neozeelandez Colin Murdoch a primit brevete pentru o seringă de plastic de unică folosință. A fost urmată îndeaproape de Plastipak – o altă seringă de plastic de unică folosință introdusă de Becton Dickinson în 1961. În 1974, și inventatorul afro-american Phil Brooks a primit un brevet american pentru o „seringă de unică folosință”.

În zilele noastre, seringile sunt utilizate nu numai în industria medicală și a sănătății, ci și în diverse alte domenii. Acestea pot fi folosite în anumite forme de gătit pentru a injecta lichide în anumite alimente, arată site-ul omnisurge.co.za.

Sursă foto – 123rf.com.